În urmă cu 35 de ani, Timișoara se trezea dintr-un somn adânc, confruntându-se cu neputința și întunericul. Oamenii ieșeau în stradă, revendicând dreptul la o viață eliberată de comunism. Spiritul lor neînfricat a devenit o legendă adevărată în istoria unui popor care și-a construit drumul spre lumină.
Pe 16 decembrie 1989, izbucnea revolta care avea să aducă cel mai prețios dar pentru națiune: Libertatea! În acea zi, în jurul casei pastorului László Tóth din Piața Maria, s-au adunat câteva sute de oameni hotărâți să oprească decizia de evacuare a prelatului. Mulțimea provenea din toate colțurile orașului, formând grupuri diverse.
Pastorul László Tóth a ieșit, alături de primarul de atunci al Timișoarei, la fereastra casei lor, încercând să calmeze mulțimea. Totuși, eforturile lor au fost în zadar. Nimeni nu se aștepta ca acești oameni să formeze o mișcare capabilă să dărâme un sistem întreg.
Într-un moment crucial, din mulțime, cineva a strigat „Libertate!”. Atunci, istoria începea să se scrie. Timișorenii au oprit tramvaiele din centru, s-au încolonat și au pornit spre Catedrala Mitropolitană, scandând „Jos Ceaușescu!”. Pe drum, au îndepărtat toate simbolurile comuniste care le ieșeau în cale.
La scurt timp, manifestanții au dat piept cu un cordon de scutieri, iar pompierii au început să-i stropească cu apă. Unii dintre ei au reușit să treacă de militieni și au mers prin cartiere pentru a strânge și mai mulți oameni. Timp de câteva ore, manifestanții au fost hărțuiți de trupele Ministerului de Interne în tot orașul. În cele din urmă, mulțimea a fost dispersată. Mulți protestatari s-au întors în centrul Timișoarei, au început să spargă vitrinele magazinelor și librăriilor și au incendiat cărțile care îl elogiau pe Ceaușescu.
În acel moment au început arestările. Oamenii au fost duși în beciurile Poliției, unde au fost anchetați și bătuți. Mulți dintre ei au fost ulterior transferați la Penitenciarul Popa Șapcă. În acea noapte, au fost efectuate zeci de arestări. Orașul a început să se liniștească abia spre dimineață.
Timișorenii aveau deja în vedere cum dictaturile din Europa de Est cădeau una câte una și știau că și ei pot schimba lucrurile. Aceasta urma să se întâmple a doua zi, pe 17 decembrie. Atunci au început primele focuri de armă și au fost răpiți primii tineri prin gloanțe. Timișoara a înfrânt frica și a deschis una dintre cele mai sângeroase pagini din istoria recentă a României, plătind un tribut teribil în numele democrației: aproape 100 de morți și sute de răniți.
