Ieri, după prânz, în România s-a înregistrat cea mai mare producție de energie fotovoltaică din istorie – 1.179 MW, putere instantanee. Energia solară s-a clasat pe locul trei în topul surselor de producție, după energia hidro și cea nucleară, într-o zi caracterizată de un consum și o producție foarte scăzute, de doar puțin peste 5.000 MW.
Termocentralele pe gaz și cărbune au ajuns să producă fiecare sub 500 MW, având ca unică opțiune generarea de venituri prin participarea la piața de echilibrare, unde prețurile sunt extrem de ridicate, deoarece în piața liberă nu mai au loc din cauza predominanței surselor regenerabile. Atât energia solară, cât și cea eoliană beneficiază de prioritate prin lege în cadrul Sistemului Energetic Național. Fiind surse de energie atât de ieftine și subvenționate prin sistemul certificatelor „verzi”, devine dificil pentru producătorii cu costuri mai ridicate, precum termocentralele, să-și vândă producția. În această situație, singura șansă a termocentralelor este să obțină venituri prin participarea la echilibrarea sistemului, la solicitarea Dispecerului Energetic Național, unde, într-adevăr, prețurile sunt foarte mari.
Cu producția de energie fotovoltaică la niveluri istorice maxime, România devine și un exportator net de energie. Înainte ca soarele să fie pe cer, dimineața devreme, eram într-o situație de import net. În orele cu soare, surplusul de energie ieftină este exportat către Bulgaria și Ungaria.
