Sub titlul „Noi și Fidesz avem un dușman comun – ideologia și agenda neomarxistă. Să ne unim împotriva acestuia!”, europarlamentarul Claudiu Târziu, președintele Consiliului Național de Conducere al AUR și liderul delegației partidului în PE, a acordat un interviu publicației online maghiare gemist.hu.
Cu această ocazie, Claudiu Târziu a răspuns mai multor întrebări despre activitatea sa de jurnalist de investigație, despre valorile și doctrina AUR, despre rezultatul extraordinar obținut la alegerile parlamentare din decembrie 2020, despre plutocrația care conduce România și despre alte teme, pe care vă invităm să le citiți mai jos.
Vă oferim varianta în limba română:
Ați lucrat ca jurnalist timp de mulți ani începând din în anii ‘90. Cu această experiență în spate, cum ați rezuma pe scurt schimbarea de regim din România și ce s-a întâmplat după aceea?
Claudiu Târziu: Această singură întrebare necesită un răspuns cât o carte. Dar, foarte pe scurt, aș împărți în trei etape ce s-a întâmplat după căderea regimului comunist în România în 1989, etape care vorbesc de la sine. În primul deceniu, am avut o fază de tulburări sociale majore, cu un jaf în desfășurare la nivel național, cu crime de stat, cu primele valuri de emigranți români și cu risipirea viselor noastre curate. În al doilea deceniu, una de aliniere la marile democrații și marile alianțe, cu îndeplinirea unor cerințe și criterii, cu intrarea noastră în NATO și UE, dar și cu costurile aferente, inclusiv adoptarea cultului consumerist și emigrarea a peste 6 milioane de români.
Cea de-a treia etapă este drumul spre un nou regim totalitar, de data aceasta cu centrul la Bruxelles.
Cum vedeți rolul serviciilor secrete românești în tranziție și după?
Claudiu Târziu: Îl văd drept unul nefast, pentru că serviciile secrete au devenit jucători pe piața politică. Atît de mult s-au implicat în viața politică, încît au mutilat-o. Practic, cea mai mare parte a ce se întîmplă la nivel politic în România este controlat de serviciile de informații. Pe de altă parte, serviciile secrete nu par a avea nici un răspuns la atacurile la adresa statului dinăuntrul și din afara țării. Ele sînt mai mult brokeri de putere și mașini de făcut bani, așa după cum o arată și recentul caz al generalului în rezervă Florian Coldea, fost șef operativ al SRI.
Vreau să fie clar: serviciile secrete sînt necesare, dar au alt rol decît acela de a controla jocul politic.
De ce ați trecut de la jurnalism la politică și ați fondat AUR?
Claudiu Târziu: AUR a fost și este o necesitate. L-am înființat în 2019, prin punerea la un loc a resurselor și priceperii unor activiști civici din zona național-creștină, patriotică, identitară, unionistă, tradițională și pro-viață.
AUR este răspunsul generației noastre la pericolele care amenință lumea românească, de la abandonul unor valori fundamentale (credința creștină, dragostea pentru neamul nostru, libertatea, cultul familiei) pînă la disoluția statului național, suveran și independent, unitar și indivizibil.
Partidul a „explodat” în alegerile parlamentare din 2020. Nimeni nu ar fi putut prevedea că AUR nu numai că va intra în Parlamentul României, dar va obține un rezultat de aproximativ 10%. Să fi fost criticile la adresa măsurilor anti-pandemice principalul motiv al acestui succes?
Claudiu Târziu: Faptul că ne-am opus măsurilor aberante luate de autorități, prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, a fost un factor favorizant pentru această primă victorie a noastră. Dar nu doar acest lucru ne-a ajutat să intrăm în Parlament. Am spus că AUR a fost o necesitate. Explic: sîntem necesari pentru că sîntem singurii care apărăm normalitatea. Românii au simțit că li se fură modul de viață, că există riscul instalării unei noi dictaturi la nivel continental și reacționează. Altfel spus, noi, AUR, sîntem anticorpii activați de poporul român contra virusului neo-marxist care străbate UE.
Care sunt cele mai importante lecții ale pandemiei?
Claudiu Târziu: Cred că a fost înainte de toate un exercițiu de supunere la nivel planetar. Au folosit frica pentru a ne face să renunțăm singuri la libertate. Și au văzut cine și cu ce mijloace se opune. Este de așteptat ca o nouă tentativă de supunere să aibă loc curînd, iar aceasta ar putea reuși, căci acum știu cum vom reacționa și că există o rezistență.
Vor folosi tot frica. Poate că, de data aceasta, nu frica de boală, poate frica de război. Deja sînt semne că ar putea să să se desfășoare o astfel de manevră.
Cînd te cuprinde frica, poți fi jefuit, umilit, ținut în stare de sclavie și nu te vei opune, pentru că toate acestea le poți îndura, dacă ți se spune că așa vei scăpa cu viață.
AUR se definește drept un partid creștin, conservator și naționalist. Este corect? Are modele în istoria recentă?
Claudiu Târziu: Sîntem un partid conservator, suveranist, naționalist, patriotic, creștin. Deci AUR este și naționalist, și patriotic; consider că există o diferență importantă între cele două concepte. Prin creștinism nu înțelegem exclusiv ortodoxia, ci ne adresăm întregii creștinătăți. Nu există niciun partid din istoria României pe care să-l putem indica drept model. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, a existat Partidul Conservator. Avem unele lucruri în comun cu acesta, însă există și multe deosebiri – acesta era un partid al latifundiarilor care doreau să își păstreze averea și poziția socială.
Din punct de vedere economic, AUR este un susținător al liberalismului clasic, dar respinge noua plutocrație: această nouă formă de capitalism secătuiește societățile de resursele și potențialul lor prin amestecul puterii politice și economice.
În opinia mea, nu mai este vorba despre capitalism, întrucît utilizează și modelează resursele statului în propriul său avantaj. Dacă, de exemplu, eu, ca om de afaceri bogat, v-aș aborda pe dumneavoastră, în calitate de politician, și v-aș propune să vă finanțez campania în schimbul promovării unei legi care să-mi convină, nu aș mai fi un concurent onest pentru ceilalți jucători de pe piață.
Este un stat mai puternic o soluție la această nouă plutocrație?
Claudiu Târziu: Dacă dorim cu adevărat o piață liberă, trebuie mai întîi să eliberăm statul aflat sub domnia acestei mafii. Permiteți-mi să vă dau un exemplu. Piața energiei din România a fost „liberalizată”, ca să zic așa, dar încă nu există o piață liberă, deoarece 80% din energia electrică din România este încă produsă de o companie de stat, care deține un cvasi-monopol.
Conform legislației noastre, 60% din energia electrică produsă de aceasta trebuie să fie vîndută pe bursa de electricitate de la Viena. Aici există anumite personaje, legate și de clasa politică românească, care manipulează aceste prețuri pentru a le crește – și totul devine mai scump. Este aceasta piață liberă? Pentru a fi cu adevărat liberă, ar trebui să li se permită accesul cît mai multor companii energetice, iar acestea să nu fie obligate să vîndă energie electrică doar prin bursa de la Viena, ci să li se permită să o facă direct. Să existe cu adevărat o concurență loială și garantată în locul acestei intervenții a statului!
Mulți oameni din România sunt nostalgici după guvernarea lui Ceaușescu. Care credeți că este motivul pentru aceasta?
Claudiu Târziu: Unii își amintesc că atunci erau tineri și că nu aveau cu ce compara viața pe care o trăiau, pentru că eram într-un lagăr, din care nu puteai ieși ușor.
Alții se gîndesc că atunci totul ere predictibil. În funcție de educația urmată, primeai o slujbă, iar, dacă te căsătoreai, ți se dădea și un apartament în care să locuiești; dacă făceai economii, puteai merge vara în concediu undeva în țară; intrai într-un serviciu de tînăr și ieșeai la pensie tot de acolo; era totul previzibil și nu aveai nici o competiție reală, dar nici dificultățile pe care le presupune un regim de libertate.
Mai sînt și unii care reduc toată acea perioadă la fabricile, uzinele, drumurile, barajele și casele construite.
Realizările edilitare și economice din timpul comunismului, după care mulți români sînt nostalgici, au fost remarcabile, dar nu justifică și nici nu răscumpără milioanele de vieți omenești distruse de regimul comunist în cei peste 40 de ani cît a durat la noi.
