Sunt expert tehnic și știu cum ar trebui să arate un raport tehnic și ce văd eu aici este un eseu de clasa a 8-a. Vai de noi, mare minune că mai existăm ca și stat cu așa profesioniști. Luați niște specialiști care să vă scrie bine aceste rapoarte, chiar dacă nu au nimic informativ prin ele.
Declasificarea raportului CSAT despre Călin Georgescu este o insultă la adresa inteligenței noastre. Ce ne oferă acest document? Un amalgam de generalități, lipsit de surse clare, fără logică sau direcție. În loc să prezinte dovezi solide despre vreo conspirație străină sau să ofere motive temeinice pentru anularea alegerilor, ne aruncă în față un text scris parcă de un stagiar grăbit, menit să creeze mai mult haos decât claritate.
Raportul sugerează că Georgescu ar fi beneficiat de sprijinul unui donator misterios, fără să știe. Mai aflăm că anumite grupuri de români l-ar fi promovat pe cont propriu. Atât? Cu asta veniți să justificați o campanie națională de discreditare? Acesta e „pericolul” care amenință România? De fapt, tot ce reușește acest document să demonstreze este că poți face mult cu bani puțini, dacă ești deștept. Ceea ce, ironic, contrastează flagrant cu incompetența serviciilor care l-au scris.
Și, totuși, de ce s-a simțit statul român obligat să ridice o furtună într-un pahar cu apă? Pentru că e mai ușor să inventezi „dușmani” decât să-ți asumi eșecurile. În loc să explice de ce alegerile au fost pierdute pe mâna partidelor tradiționale, CSAT-ul ne oferă o ciornă prost făcută, în care un independent devine țap ispășitor.
Acest raport este simptomatic pentru tot ce merge prost în statul român: superficialitate, amatorism, lipsa de responsabilitate. Dacă asta e „lucrarea” serviciilor noastre, atunci nu Călin Georgescu e problema. Problema e un sistem care nu doar că nu știe să-și facă treaba, dar nici măcar nu mai încearcă să mimeze competența.
