„Azi în Timișoara, mâine în toată țara!” Asta se striga acum 34 de ani pe străzile orașului care a înțeles că stă în puterea lui să schimbe istoria și a făcut-o.
A plătit, atunci, cel mai crud tribut de sânge. La 17 decembrie 1989, la Timișoara se trăgeau primele focuri de armă și cădeau sub gloanțe primii tineri ai Revoluției! Însetați de libertate, și-au pus piepturile goale în fața soldaților care au urmat ordinele criminale.
Orașul martir își plânge astăzi morții. Așadar, acum 34 de ani, oamenii s-au îndărjit când au văzut că Armata și-a îndreptat armele înspre popor și au ieșit în stradă în număr tot mai mare.
Timișorenii circulau pe străzi, în grupuri, în încercarea de a aduna și alți camarazi să strige alături de ei împotriva regimului lui Nicolae Ceaușescu. Milția a intervenit și a continuat să facă arestări, Armata a scos prin oraș tancuri și TAB-uri în încercarea de a-i intimida pe manifestanți, iar la lăsarea întunericului s-a dezlănțuit iadul, odată cu primele focuri de armă.
La Spitalul Județean, la Urgențe, holul era plin de oameni care așteptau la coadă să fie preluați de medici. Locul devenise un infern. Răniți plini de sânge zăceau peste tot, pe targi, pe jos, iar aceștia gemeau de durere.
Mulți alții însă s-au stins pe străzi. 62 de oameni au murit pe 17 decembrie 1989 la Timișoara, iar câteva sute au fost răniți.
În decembrie 1989, o fetiță, care se numea Cristina Lungu, a fost luată de tatăl ei în brațe, iar împreună s-au alăturat protestatarilor de pe Calea Girocului din Timișoara. Părintele și fetița au nimerit într-o rafală de gloanțe. Unul i-a străpuns trupul micuței, iar aceasta s-a stins în brațele tatălui. Părintele a supraviețuit atunci, iar fetița a devenit unul dintre eroii Revoluției de la Timișoara.
Morții au cutremurat un întreg oraș care a ieșit în stradă
Încercarea disperată a regimului Ceaușescu de a înăbuși în sânge Revoluția de la Timișoara avea însă să dea în clocot spiritul unui oraș care a decis atunci să se opună cu toate forțele ordinelor criminale.
Fiecare mort, fiecare rănit scotea în stradă în următoarele zile alți o sută sau o mie de oameni.
Au urmat 3 zile de teroare în care timișorenii își dădeau întâlnire în Piața Operei și redescopereau solidaritatea, așteptând un semn de la București.
